Afectarea este o experiență emoțională, puternică, care apare atunci când este imposibil să găsești o cale de ieșire din situații critice, periculoase, însoțită de manifestări organice și motorii pronunțate. Tradus din latină, afect înseamnă pasiune, emoție emoțională. Această afecțiune poate duce la inhibarea altor procese mentale, precum și la implementarea reacțiilor comportamentale adecvate.

Într-o stare de afectare, excitația emoțională puternică îngustează mintea și limitează voința. După tulburările experimentate, apar complexe speciale afective care încep fără să conștientizeze cauzele reacției.

Motivele afectării

Cel mai important motiv pentru apariția afectelor sunt circumstanțele care amenință existența unei persoane (amenințare indirectă sau directă asupra vieții). Cauza poate fi și un conflict, contradicția dintre o dorință puternică, atracție, dorință de ceva și incapacitatea de a satisface obiectiv impulsul. Pentru persoana însăși, există o imposibilitate de a înțelege această situație. Conflictul poate fi exprimat și în cerințele sporite care sunt impuse unei persoane în acest moment.

O reacție afectivă poate fi declanșată prin acțiunile altor persoane care au afectat respectul de sine al unei persoane și, prin urmare, i-au rănit personalitatea. Prezența unei situații de conflict este obligatorie, dar nu este suficientă pentru apariția unei situații afective. De o mare importanță sunt caracteristicile psihologice individuale stabile ale personalității, precum și starea temporară a subiectului care a căzut în conflict. Într-o persoană, circumstanțele vor provoca o încălcare a unui sistem armonios de comportament, în timp ce în cealaltă nu.

Semne de afectare

Semnele includ manifestări externe în comportamentul persoanei care este acuzată de o infracțiune (activitate fizică, aspect, particularitate a vorbirii, expresii faciale), precum și sentimente trăite de acuzat. Aceste sentimente sunt adesea exprimate prin cuvintele: „Îmi amintesc vag ce mi s-a întâmplat”, „ceva părea să se desprindă de mine”, „sentimente ca într-un vis”.

Mai târziu, în scrierile legii penale, tulburarea emoțională bruscă a început să fie identificată cu conceptul psihologic de afect, care se caracterizează prin următoarele semne: apariția explozivă, bruscă, schimbări profunde și specifice psihologice care persistă în limitele sănătății.

Afectul se referă la o stare senzuală, emoționată emoțional trăită de individ în procesul întregii vieți. Există diverse semne prin care emit emoții, sentimente, reacții afective. Utilizarea modernă a termenului afect, care denotă emoție emoțională, are trei niveluri conceptuale:

1) manifestări clinice ale sentimentelor asociate cu o serie de experiențe de plăcere sau nemulțumire;

2) fenomene neurobiologice concomitente, care includ manifestări secretorii, hormonale, autonome sau somatice;

3) al treilea nivel este asociat cu energia mentală, unitățile instinctuale și descărcarea lor, semnalizarea afectează fără descărcarea de acționări.

Afect în psihologie

Sfera emoțională a unei persoane reprezintă procese mentale speciale, precum și stări care reflectă experiențele individului în diferite situații. Emoțiile sunt reacția subiectului la un stimul activ, precum și la rezultatul acțiunilor. Emoțiile de-a lungul vieții afectează psihicul uman, pătrundând în toate procesele mentale.

Afectiunea în psihologie este puternică, precum și emoțiile (experiențele) pe termen scurt care apar după anumiți stimuli. Starea de afectare și emoții sunt diferite unele de altele. Emoțiile sunt percepute de om ca fiind o parte integrantă a lui însuși - „eu”, iar afectarea este o stare care apare dincolo de voința omului. Afectiunea apare în situații stresante neașteptate și se caracterizează printr-o restrângere a conștiinței, al cărei grad extrem este o reacție afectivă patologică.

Excitația îndeplinește o funcție adaptativă importantă, pregătind o persoană pentru o reacție corespunzătoare la evenimentele interne și externe și este marcată de o severitate ridicată a experiențelor emoționale care duc la mobilizarea resurselor psihice și fizice ale unei persoane. Unul dintre semne este o pierdere parțială a memoriei, notată nu în fiecare reacție. În unele cazuri, individul nu-și amintește de evenimentele care preced reacția afectivă, precum și de evenimentele care au avut loc în timpul emoției emoționale.

Afectiunea psihologică se remarcă prin excitarea activității mintale, care reduce controlul asupra comportamentului. Această împrejurare duce la o infracțiune și atrage consecințe legale. Persoanele aflate în stare de excitare mentală sunt limitate în capacitatea lor de a fi conștienți de acțiunile lor. Afectiunea psihologică are un efect semnificativ asupra unei persoane, în timp ce dezorganizează psihicul, afectând funcțiile mentale superioare ale acesteia.

Tipuri de afect

Alocați astfel de tipuri de emoții mentale - fiziologice și patologice.

Afecțiunea fiziologică este o descărcare necontrolată de conștiință care apare într-o situație afectogenă cu stres emoțional, dar nu depășește intervalul normal. Afectiunea fiziologică este o stare emoțională non-dureroasă, care reprezintă o reacție explozivă rapidă și de scurtă durată, fără o schimbare psihotică în activitatea mentală.

Afecțiunea patologică este o afecțiune dureroasă psihogenă care apare la oameni sănătoși psihic. Psihiatrii percep astfel de entuziasm ca o reacție acută la factorii traumatici. Înălțimea dezvoltării este perturbată de tipul de stare crepusculară. O reacție afectivă este caracterizată de acuitate, luminozitate, flux trifazat (pregătitor, faza de explozie, finală). Tendința la condiții patologice indică un dezechilibru în procesele de echilibrare a inhibării și excitației în sistemul nervos central. Manifestările emoționale, adesea sub formă de agresiune, sunt inerente afectelor patologice.

În psihologie, se distinge și afectarea inadecvării, prin care ele înseamnă o experiență negativă stabilă provocată de incapacitatea de a obține succesul în orice activitate. De multe ori, la copiii mici apar efecte ale inadecvării atunci când nu se formează o reglementare arbitrară a comportamentului. Orice dificultate care a provocat nemulțumirea nevoilor copilului, precum și orice conflict provoacă apariția emoției emoționale. Odată cu educația necorespunzătoare, tendința de comportament afectiv este fixată. Copiii în condiții de educație defavorabile manifestă suspiciune, resentimente constante, tendință la reacții agresive și negativitate, iritabilitate. Durata acestei stări de inadecvare provoacă formarea, precum și consolidarea trăsăturilor de caracter negative.

Afectare în dreptul penal

Semnele pasiunii în dreptul penal reprezintă o pierdere a flexibilității în gândire, o scădere a calității proceselor gândirii, ceea ce duce la conștientizarea obiectivelor imediate ale acțiunilor lor. La om, atenția este concentrată pe sursa de iritare. Din acest motiv, individul pierde oportunitatea de a alege un model de comportament din cauza stresului emoțional, ceea ce provoacă o scădere accentuată a controlului asupra acțiunilor sale. Un astfel de comportament afectiv încalcă adecvarea, intenția, precum și succesiunea acțiunilor.

Psihiatria criminalistică, precum și psihologia medico-legală, raportează starea de afectare la capacitatea de limitare a unui individ de a realiza natura reală, precum și pericolul social al faptei sale și incapacitatea de a-l gestiona.

Afectiunea psihologica are o libertate minima. O infracțiune comisă în starea de afectare este considerată o circumstanță atenuantă de către instanță dacă există anumite condiții.

Conceptele de afectare în dreptul penal și psihologie nu coincid. În psihologie, nu există specificul stimulilor negativi care să provoace o stare de reacție afectivă. Există o poziție clară în Codul penal care vorbește despre circumstanțele care pot provoca această afecțiune: intimidare, violență, insultă din partea victimei sau o situație traumatică lungă, acțiuni imorale și ilegale ale victimei.

În psihologie, pasiunea și emoția emoțională puternică nu sunt identice, iar legea penală pune un semn egal între aceste concepte.

Afectarea ca o tulburare emoțională puternică pe termen scurt se formează foarte repede la o persoană. Această afecțiune apare brusc pentru alții și pentru persoana în sine. Dovada prezenței emoției emoționale este bruscă apariția acesteia, care este o proprietate organică. Tulburările emoționale puternice pot fi cauzate de acțiunile victimei și trebuie să stabilească o legătură între reacția afectivă și acțiunile victimei. Această afecțiune ar trebui să apară brusc. Bruscitatea apariției sale este strâns legată de apariția unui motiv. Următoarea revoltă emoțională bruscă este precedată de următoarele situații: intimidare, violență, insultă greoaie, acțiuni imorale și ilegale. În acest caz, o reacție afectivă apare sub influența unei singure ori, precum și un eveniment semnificativ pentru persoana vinovată.

Starea de afectare și exemplele sale

Reacțiile afective afectează în mod negativ activitățile umane, scad nivelul de organizare. În această stare, o persoană comite acțiuni nerezonabile. Excitația extrem de puternică este înlocuită cu inhibarea și, ca urmare, se termină cu oboseala, pierderea forței, stupoare. Afectarea conștiinței duce la amnezie parțială sau completă. În ciuda bruscării, emoția emoțională are etapele sale de dezvoltare. La începutul unei stări afective, se poate opri tulburarea emoțională emoțională, iar în ultimele etape, pierzând controlul, o persoană nu se poate opri de la sine.

Pentru a amâna o stare afectivă, sunt necesare eforturi voluntare enorme pentru a se reține. În unele cazuri, afectul furiei se manifestă în mișcări puternice, violent și țipând, într-o expresie furioasă pe față. În alte cazuri, disperarea, confuzia, încântarea sunt exemple de reacții afective. În practică, există cazuri când persoane slabe din punct de vedere fizic, care se confruntă cu o emoție emoțională puternică, comit acte care sunt incapabile într-un mediu calm.

Exemple de stări de afectare: soțul s-a întors în mod neașteptat dintr-o călătorie de afaceri și a descoperit personal faptul de adulter; o persoană înfiorătoare bate mai mulți boxeri profesioniști într-o reacție afectivă sau bate o ușă de stejar cu o singură lovitură sau produce multe răni fatale; un soț bețiv comite scandaluri constante, lupte și lupte pe bază de alcool.

Tratamentul afectează

Tratamentul unei stări afective include măsuri de urgență, care includ stabilirea supravegherii umane și o trimitere obligatorie la un psihiatru. Pacienților depresivi predicați la suicid li se oferă spitalizare cu supraveghere sporită, iar transportul acestor persoane se realizează sub supravegherea personalului medical. În ambulatoriu, pacienților cu depresie agitată, precum și depresie cu tentative de suicid, li se arată injecții de 5 ml de soluție de clorpromazină 2,5%.

Tratamentul afectelor în psihoză include terapia medicamentoasă care afectează fazele maniacale și depresive ale bolii. Pentru depresie, sunt prescrise antidepresive din diferite grupuri (Lerivol, Anafranil, Amitriprilin, Ludiomil). Antidepresivele atipice sunt prescrise în funcție de tipul de reacție afectivă. Terapia electroconvulsivă este utilizată atunci când este imposibil să se efectueze un tratament medicamentos. Starea de manie este tratată cu antipsihotice precum Azaleptin, Clopixol, Tizercin. Sărurile de sodiu au fost bine recomandate în tratament dacă reacția afectivă acceptă o variantă monopolară.

Pacienții maniacali sunt adesea spitalizați, deoarece acțiunile lor greșite și neetice pot dăuna altora și pacienților înșiși. În tratamentul afecțiunilor maniacale folosind antipsihotice - Propazin, Aminazin. De asemenea, pacienții cu euforie au nevoie de spitalizare, deoarece această afecțiune înseamnă fie prezența intoxicației, fie o boală organică a creierului.

Agresiunea la pacienții cu disforia epileptică este îndepărtată prin spitalizare. Dacă o stare depresivă acționează ca o fază a psihozei circulare, atunci medicamentele psihotrope, antidepresive, sunt eficiente în tratament. Prezența agitației în structura depresiei și a anxietății necesită terapie complexă cu antidepresive și antipsihotice. În cazul depresiei psihice superficiale, spitalizarea nu este necesară, deoarece cursul ei este regredient. Tratamentul include antidepresive și sedative.