PTSD (Tulburarea de Stres Posttraumatică) este un complex special de probleme psihologice sau de anomalii comportamentale dureroase dictate de o situație stresantă. PTSD este sinonim cu PTSS (sindromul de stres posttraumatic), sindromul cecen, sindromul vietnamez și sindromul afgan. Această afecțiune apare după o singură situație traumatică sau repetitivă, de exemplu, traume fizice, participarea la ostilități, violență sexuală, amenințare cu moartea.

Caracteristicile PTSD constau în manifestări de mai mult de o lună de simptome caracteristice: amintiri recurente involuntare, un nivel ridicat de anxietate, evitarea sau pierderea evenimentelor traumatice din memorie. Conform statisticilor, la majoritatea oamenilor, dezvoltarea PTSD după situații traumatice nu apare.

PTSD este cea mai frecventă tulburare psihologică din lume. Statisticile spun că până la 8% din toți locuitorii planetei în timpul vieții suferă această afecțiune cel puțin o dată. Femeile sunt afectate de această tulburare de 2 ori mai des decât bărbații, datorită reactivității și instabilității fiziologice la o situație stresantă.

Cauzele PTSD

Această afecțiune este cauzată de următoarele efecte traumatice: dezastre naturale, acte teroriste, operațiuni militare, care includ violența, luarea de ostatici, tortura, precum și boli grave de lungă durată sau moartea persoanelor dragi.

În multe cazuri, dacă trauma psihologică este severă, atunci ea se exprimă în sentimente de neputință, frică intensă, groază extremă. Evenimentele traumatice includ serviciul în structurile de putere, violența în familie, unde individul este martor al unor infracțiuni grave.

Tulburările de stres posttraumatic la oameni se dezvoltă din cauza stresului posttraumatic. Caracteristicile PTSD sunt exprimate prin faptul că individul, reușind să se adapteze la diverse circumstanțe ale vieții, s-a schimbat în sine. Schimbările care au loc cu el ajută la supraviețuire, în orice condiții el nu va cădea.

Gradul de dezvoltare a sindromului patologic depinde de nivelul de participare a individului într-o situație stresantă. De asemenea, dezvoltarea PTSD poate fi afectată de condițiile sociale și de viață în care individul se află după o vătămare. Riscul de tulburare este mult redus atunci când persoanele care au trecut printr-o situație similară sunt în jur. PTSD este adesea predispus la indivizi cu o sănătate mintală deficitară, precum și o reacție sporită la stimulii din jur.

În plus, se disting alte caracteristici individuale care provoacă apariția tulburării:

- factori ereditari (boli mintale, sinuciderea rudelor apropiate, alcoolism, dependență de droguri);

- traume psihologice ale copiilor;

- patologii mentale nervoase, concomitente, boli ale sistemului endocrin;

- situația economică și politică dificilă din țară;

- singurătatea.

Una dintre cele mai frecvente cauze ale PTSD este participarea la ostilități. Situația militară dezvoltă la oameni o atitudine mentală neutră față de situații dificile, dar aceste circumstanțe, fiind amintite și plutind în timp de pace, provoacă un efect traumatic puternic. Majoritatea participanților la ostilități sunt caracterizate de dezechilibre.

Care sunt semnele PTSD? Criteriile pentru PTSD sunt evenimente care depășesc experiența umană normală. De exemplu, ororile militare afectează intensitatea lor, precum și repetabilitatea lor frecventă, ceea ce nu ajută o persoană să se recupereze.

Cealaltă parte a PTSD afectează lumea interioară a individului și este asociată cu reacția sa la evenimentele trecute. Toți oamenii reacționează diferit. Un accident tragic poate provoca o vătămare ireparabilă unei persoane și aproape că nu o va afecta pe alta.

Dacă accidentarea nu este relativ semnificativă, atunci anxietatea crescută și alte semne vor dispărea în câteva ore, zile, săptămâni. Dacă trauma este severă sau evenimentele care traumatizează psihicul sunt repetate în mod repetat, atunci reacția dureroasă persistă mulți ani. De exemplu, în veteranii de luptă, o explozie sau urletul unui elicopter cu zboruri joase pot provoca o situație acută de stres. În același timp, individul încearcă să simtă, să gândească, să acționeze astfel încât să evite amintirile neplăcute. Psihicul uman din PTSD dezvoltă un mecanism special pentru a se proteja de experiențele dureroase. De exemplu, un individ care a supraviețuit morții tragice a persoanelor dragi va evita în mod inconștient în viitor o legătură emoțională strânsă cu cineva, sau dacă o persoană crede că în momentul crucial a arătat iresponsabilitate, atunci în viitor nu va prelua responsabilitatea pentru nimic.

„Reflexele ostilităților” nu par neobișnuite pentru o persoană până când nu intră în timp de pace și face o impresie ciudată asupra oamenilor.

Ajutorul cu PTSD pentru participanții la evenimente tragice include crearea unei astfel de atmosfere încât oamenii pot regândi tot ce li se întâmplă, analiza sentimentele lor și le pot accepta intern, precum și pot ajunge la condiții de experiență. Acest lucru este necesar pentru a continua să mergi pe parcursul vieții și să nu te blochezi de experiențele tale. Este foarte important pentru persoanele care au supraviețuit evenimentelor militare, violenței, să fie înconjurate de dragoste, armonie, înțelegere acasă, dar de multe ori acest lucru nu este așa și acasă oamenii sunt confuzați, lipsa sentimentului de securitate și contact emoțional. Adesea, oamenii sunt forțați să suprime emoțiile în sine, nepermițându-le să iasă afară, riscând să -și piardă autocontrolul . În aceste situații, tensiunea mentală nervoasă nu găsește o cale de ieșire. Când un individ o perioadă îndelungată nu a reușit să ușureze stresul intern, atunci psihicul și corpul său găsesc o modalitate de a se înțelege cu această afecțiune.

Simptomele PTSD

Cursul PTSD este exprimat în reproducere repetitivă și intruzivă în mintea evenimentelor traumatice. Adesea, stresul pacientului este exprimat în experiențe extrem de intense, determinând gândurile suicidului să oprească atacul. Sunt remarcate, de asemenea, visuri caracteristice de coșmar și amintiri involuntare.

Caracteristicile PTSD sunt exprimate în evitarea sporită a sentimentelor, gândurilor, conversațiilor asociate evenimentelor traumatice, precum și acțiuni, oameni și locuri care declanșează aceste amintiri.

Semnele de PTSD includ amnezia psihogenă, exprimată în incapacitatea de a reproduce în detaliu în memorie un eveniment traumatic. Oamenii au o vigilență constantă, precum și o stare de așteptare constantă a unei amenințări. Această afecțiune este adesea complicată de boli și tulburări somatice ale sistemelor endocrine, cardiovasculare, nervoase și digestive.

„Mecanismul declanșator” al PTSD este un eveniment care determină pacientul să aibă un atac. Adesea, „declanșatorul” este doar o parte din experiența traumatică, de exemplu, este zgomotul unei mașini, plânsul unui copil, o imagine, a fi la înălțime, un text, un telastrof etc.

Pacienții cu PTSD, de regulă, evită întâlnirile cu factori care provoacă această tulburare. Ei fac acest lucru în mod inconștient sau conștient, încercând să evite un nou atac.

PTSD este diagnosticat cu următoarele simptome:

- exacerbarea recreării psihopatologice, provocând vătămări grave traumatismelor mentale;

- dorința de a evita situațiile care amintesc de o traumă;

- pierderea memoriei situațiilor traumatice (fenomene amnestice);

- un nivel semnificativ de anxietate generalizată în a treia - a 18-a săptămână după accidentul traumatic;

- manifestarea unor crize de exacerbare după o întâlnire cu factori care provoacă dezvoltarea acestei tulburări - declanșează anxietatea. Declanșatorii sunt adesea stimuli auditivi și vizuali - o lovitură, un crep de frâne, mirosul unor substanțe, plâns, zumzetul motorului și așa mai departe;

- amețirea emoțiilor (o persoană își pierde parțial capacitatea de manifestare emoțională - prietenie, iubire, lipsește o creștere creativă, spontaneitate, jucăuș);

- agresivitate (dorința de a-și rezolva problemele cu ajutorul agresiunii verbale, fizice, mentale);

- memoria afectată, precum și concentrația când apare factorul de stres;

- depresie cu senzație de apatie concomitentă, atitudine negativă față de viață și epuizare nervoasă;

- anxietate generală (îngrijorare, anxietate, frică de persecuție, sentiment de frică, complex de vinovăție, îndoială de sine);

- atacuri de furie (explozii similare unei erupții vulcanice, adesea inerente sub influența alcoolului și drogurilor);

- abuz de droguri și droguri;

- Amintiri neinvitate care apar în scene urâte, înfiorătoare, asociate cu evenimente traumatice ale psihicului. Apar amintiri nesolicitate, atât în ​​timpul trezirii, cât și în vis. În realitate, acestea apar în cazuri în care mediul seamănă cu ceea ce s-a întâmplat în timpul unei situații traumatice. Se disting de amintirile obișnuite printr-un sentiment de teamă și anxietate. Cei care vin într-un vis, amintiri neinvitat, sunt atribuite coșmarurilor. Individul se trezește „rupt”, umed de transpirație, cu mușchii încordați;

- experiențe halucinatoare pentru care comportamentul este caracteristic, ca și cum o persoană se confruntă din nou cu un eveniment traumatic;

- insomnie (somn intermitent, dificultate de adormire);

- gânduri de sinucidere din cauza disperării, lipsei de forță pentru a trăi;

- sentiment de vinovăție pentru că a supraviețuit în încercări dificile, în timp ce alții nu.

Tratament cu PTSD

Terapia acestei afecțiuni este complexă, la începutul bolii, se administrează medicamente și apoi ajutor psihoterapeutic.

Toate tratamentele cu medicamente psihotrope sunt utilizate în tratamentul PTSD: hipnotice, tranchilizante, antipsihotice, antidepresive, în unele cazuri, psiostimulante și anticonvulsivante.

Cel mai eficient în tratamentul antidepresivelor din grupul SSRI, precum și tranchilizanți și medicamente care afectează receptorii MT.

Eficient în tratament este o tehnică în care pacientul la începutul unui atac se concentrează pe o memorie vie distractivă, care în timp contribuie la formarea obișnuinței de a trece automat la emoții pozitive sau neutre, ocolind experiența traumatică când apare un declanșator. Metoda psihoterapeutică în tratamentul PTSD este metoda de desensibilizare , precum și procesarea folosind mișcări ale ochilor.

Pentru pacienții cu simptome severe, psihoterapia psihedelică este prescrisă folosind psihedelici serotonergice și psiostimulante ale grupului de feniletilamină.

Asistența psihologică în PTSD are ca scop învățarea pacienților să accepte realitatea vieții lor și să creeze noi modele cognitive de viață.

Corecția PTSD este exprimată prin dobândirea unei adevărate sănătăți psihice și fizice, care nu este în conformitate cu standardele și normele cuiva, ci în a ajunge la un acord cu sine. Pentru aceasta, pe drumul către o recuperare adevărată, nu este atât de important să te comporte așa cum este obișnuit în societate, dar trebuie să fii extrem de sincer cu tine însuți, evaluând ceea ce se întâmplă în viață în acest moment. Dacă circumstanțele vieții sunt afectate de modul de gândire, de amintirile emoționante, de comportament, este important să le recunoaștem sincer existența. Eliminarea completă a PTSD poate fi obținută contactând specialiști (psiholog, psihoterapeut) pentru ajutor.